Cele 5 etape ale durerii

Negarea. Aşteaptă-te să negi întotdeauna. Începi cu un “asta nu mi se poate întâmplă mie” şi termini cu un “eu nu merit asta”. La început nici nu îţi dai seama ce s-a întâmplat. Simţi că ceva lipseşte, dar nu ştii ce. Pui mâna pe telefon, dar nu ştii de ce, pentru că, pentru tine, aşa ceva nu s-a întâmplat.

Furia. Să te aştepţi la asta. Să te aştepţi la nopţi nedormite în care vei căuta un vinovat, în care nu vei mai nega şi în care te vei întreba “de ce mie? de ce eu?”. Vei găsi în tine însăţi o parte din vinovăţie.

Negocierea. Vei da vina pe tine pentru tot. Începi să ai regrete şi să te întrebi “cum ar fi fost dacă..?”. Încerci să recâştigi controlul asupra ta şi să compensezi durerea. N-o să meargă.

Depresia. Te va lovi din plin. Va dura mult şi va fi dureros. Te va durea până şi părul din cap. Vei fi frustrată, vei avea parte de o tristeţe foarte mare. O să te trezeşti uitându-te în gol cu ochii în lacrimi, şi n-o să poţi să plângi, deşi ai nevoie de asta.

Acceptarea. Greu, dar o vei face. Vei accepta situaţia, nu te vei resemna cu ea. Încă te vei trezi cu gândul la el şi îl vei compara cu toată lumea, dar va trece. Şi tu vei fi bine.

 

Advertisements

Femeia din suflet.

Fără discuții, orice bărbat își dorește să aibă o femeie în pat. Dar unii vor să aibă o femeie și în suflet, știind că golul din suflet nu poate fi umplut doar cu sex, oricât de mult ai face. Degeaba o ai în pat, dacă tot ceea ce faci este să alergi printre cearșafuri și taxiuri, printre poziții și farmacii, în timp ce sufletul îți stă pe loc. Tragi linii pe perete, de fiecare dată când mai pleacă una din dormitor – sufletul tău seamănă un condamnat care își numără zilele până la eliberare.

Femeile pe care le-ai avut devin numere, în niciun caz amintiri sau experiențe, cel mult subiect de discuție cu amicii la bere. Un timp te va măguli numărul crescând al tipelor ce au venit seara la tine și au plecat dimineața, înainte de a te trezi. Dar mai apoi, vei vrea să ai, să păstrezi și să iubești o singură femeie – liniile gravate pe acel perete nu-ți vor măguli și sufletul. Rămân relicvele unei fericiri aparente.

Și ce dacă o ai în pat? Am trecut prin astfel de clipe și niciodată nu m-am simțit mai fericit decât atunci când am iubit – când femeia pe care o țineam de mână a devenit iubită, prietenă, parteneră de pat – sex și somn. Când sufletul mi-a răsuflat ușurat că am început să-l bag în seamă, deși numărul se împuținase și sunt convins că o parte din mine nu era foarte mulțumită.

La ce bun să ai o femeie doar în pat, dacă nu are cine să te ia în brațe când ți-e frig, ori să te asculte, să te sprijine și să creadă în tine? La ce bun să ai un pat, dacă el vede doar filme porno și niciun film de dragoste? Va veni vremea când el, patul, va deveni loc pentru sex, pentru spus ofuri și pentru mâncat. Ți-ai plastifiat sufletul de zici că e păpușă gonflabilă, ba chiar are același rol – i-o tragi de fiecare dată când alegi cantitatea, și nu calitatea

Sunt de acord că există o vârstă când i-o tragi … sufletului. Dar nu pierde din vedere că vine și momentul în care va trebui să te oprești și să îi pui femeii din fața ta inelul pe deget.

Degeaba ai forme dacă mintea ți-e plată…

Draga mea, poți avea cele mai forme forme dacă mintea-ți este plată. Vei excita băieții, căci bărbații, cel mult, vor vrea să te ardă. Bărbații sunt fascinați de femei drăguțe, dar cu o inteligență aparte, nu de toate dezmățatele care cred că fundul și sânii vor face furori în rândul masculinității.

Degeaba porți cupa D dacă mintea-ți zace-ntr-una A. Ce culegi, aia semeni, să știi. Când ai de gând să îți pui în valoare doar formele, citește câte ceva despre teoria formelor fără fond. Cam așa vor fi și cei pe care-i vei avea lângă tine,mademoiselle. Însă, atunci când dai fond formelor, vei avea lângă tine bărbați capabili să-ți ofere mai mult de câteva nopți albe. Îți vor oferi o viață. Împreună, clădind, zi după zi, imperiul vostru.

Draga mea, cea cu mintea plată (asemenea apei), nu te umfla în pene în fața femeilor inteligente. Măcar atât să nu faci, să utilizezi gramul acela de creieraș și să eviți să te faci de … maro. Că-i rușinos maroul. Nu te compara cu cele care pot îngenuchea suflete de bărbați doar cu vorbele, doar cu felul lor aparte, căci vei pierde la 0 (zero). Vei reuși să obții doar niște râsete zgomotoase ale celor din jur. Nu face greșeala asta – să te compari cu o asemenea femeie – căci, pur și simplu, n-ai ce să compari. Bine, vei spune că sânii tăi sunt mai mișto, că fundul tău e mai bombat și, probabil, că ai și avea dreptate, dar nu te va ajuta cu absolut nimic – vei demonstra câtă superficialitate zace-n matale.

Degeaba ai fugit tu la medicul estetician. Ți-ai îmbunățit airbagurile, portbagajul și ce altceva ți-o mai fi trecut prin minte. Dar, în drumul tău spre el, ai uitat de educație, de ceea ce se cheamă dezvoltare personală. Deși, poate că visul tău a fost să poți să-ți pui niște plastic prin tine.

O femeie inteligentă valorează mult mai mult decât o adunătură de trupuri cu forme. Ea știe să se facă plăcută chiar dacă nu o ajută foarte tare sânii, fundul sau buzele. Tot misterul ei zace-n ce ascunde dincolo de haine, dincolo de pielea fină. La tine, dragă formă fără fond, misterul dispare după ce deschizi gura.

Inteligenta-inimii

 

Femei fericite și femei nefericite.

Am văzut tot felul de femei, dar pe toate le pot împărți în două categorii: femei fericite și femei nefericite. Fie că-s realizate, fie că nu, fie că încă-s studente.

Și, de cele mai multe ori, fericirea unei femei poartă numele unui bărbat. Știu, veți spune că nu-i așa, dar uitați-vă și veți vedea femei care nu au cine știe ce statut, dar pentru că au lângă ele bărbați potriviți, bărbați care au grijă ca sufletul lor să le fie în regulă, sunt fericite. Se vede în zâmbetul lor cât sunt de fericite!

De cealaltă parte, se situează cele c-un job mișto, dar pentru care acasă înseamnă doar câțiva pereți și o pisică ori un cățel. Sunt cele pe care dacă le privești dincolo de aparențe, dincolo de toate bunurile ce le au, vei vedea că le lipsește ceva pentru a fi cu adevărat fericite.

Desigur, sunt și cele realizate și fericite, și cele nerealizate și nefericite.

Însă, dacă femeia are lângă ea bărbatul potrivit, ea poate construi imperii. Și când zic imperii, nu te gândi neapărat la munți de bani. Poate că cel mai mare imperiu este imperiul unei familii fericite cu atât cât are. Ori, pentru că se spune că este capul familiei, de cele mai multe ori, fericirea unei familii depinde de bărbat. Și când am spus asta, nu am furat din importanța femeii. Bărbatul ține casa cu hotărâre și femeia cu iubire.

Dacă femeia are lângă ea bărbatul potrivit, orice eșec este mult mai ușor de trecut, căci bărbatul absoarbe șocul pe care singurătatea ori bărbatul nepotrivit îl amplifică.

Dacă-l are lângă ea pe cel potrivit, are și liniștea necesară pentru a se aduna și a reporni la luptă. Bărbatul potrivit știe cum să o motiveze, cum să o antreneze pentru lupta cu viața și cu șefii bărbați de la locul de muncă, iar în cazul în care eșuează din nou, el îi va fi pansament. O femeie care are lângă ea un astfel de bărbat, are siguranța că eforturile ei nu-s în van.

Femeia construiește imperii dacă are lângă ea bărbatul potrivit.

O femeie poate avea orice bărbat își dorește. Dacă nu se îndrăgostește de el.

De ce să nu se îndrăgostească? Pentru că în momentul în care femeia s-a îndrăgostit, a depus armele și s-a aruncat cu toate așteptările în brațele bărbatului, existând șansa ca acel bărbat să nu aibă reflexe. Și vai, cum cade săraca! Femeia îndrăgostită e ca femeia beată, spune tot și apoi când îi trece, regretă. Se apucă să trăiască clipa și apoi dă cu amintirile de pământ și își cârpește demnitatea închisă-n casă. Femeia puțin amețită de îndrăgostire, va insista cu shotu-urile de trăire, până va cădea sub masa realității. Femeia beată de îndrăgostire nu va ține bine poteca și adesea o va lua pe drumuri departe de ea și de drumul pe care și-l fixase în viață. La fel ca femeia beată, depinzând de nivelul de îndrăgostire, nici de întins pe spate nu va mai fi bună, până și bărbatul îl va atinge stângace și îi va zâmbi tâmp. Și pe bună dreptate, ce să faci cu femeia care nu mai e în stare să fie femeie?

Femeia îndrăgostită, beată de euforie, își pierde cel mai ascuțite simțuri ale ei, intuiția, agilitatea, își pierde inteligența din privire, își pierde atuu-urile cu care intrigă, își pierde femeia din ea. Iar în momentul în care a avut ghinionul să dea de omul care vede vulnerabilitate și slăbiciune în beția ei de îndrăgosteală, va fi folosită în cel mai josnic mod posibil. Va fi pierdută.  La propriu, nu se va ma găsi pe ea, decât atunci când va apărea cineva care să-i adune bucățile și să o întregească, un om bun care să treacă și să o care pe brațe acasă înapoi, în femeia din ea. Însă, aici din păcate, intervine șansa. În momentul în care femeia s-a îndrăgostit, devine a nimănui. Partea bună e că, orice mahmureală, oricât de grea ar fi, trece, cu sau fără oameni buni pe lângă.

Femeia îndrăgostită nu aude, nu vede, nu simte când intuiția îi dă ghionturi. I se va scurtcircuita radarul și se va trezi printre bărbați iresponsabili și deloc hotărâți când vine vorba de suflet de femeie. De ce? Pentru că e probabilitatea e mai mare să găsească unul d-ăsta. Femeia îndrăgostită va satisface fiecare nevoie, fiecare moft al bărbatului, o va îngenunchia în toate modurile, dacă are ghinionul să îngenuncheze în fața cui nu trebuie și el va mai cere și ea va da în continuare până când nu va mai avea ce sau până când se va trezi. Îi va deveni mamă, iar atunci bărbatul, fie va deveni dependent de ea și se vor afla într-un parteneriat de tipul „tu mă speli pe spate, eu te spăl pe spate, dar mai mult tu pe mine”, chiar neconștientizat, lucru care n-are legătură cu iubirea, ori el va lua acțiunile ei ca și cum i s-ar cuveni, iar așteptările ei de femeie, vor fi călcate în picioare. Brusc, ea se va trezi din îndrăgostire sau va apărea cineva să o trezească, el nu se va mai simți iubit și uite așa au pierdut timpul, pentru că, ce să vezi, nepotrivire de caracter. Nepotrivirea ca nepotrivirea, dar ce ne facem cu frica ce a fost sădită în ea, în el?

Femeile deștepte nu se îndrăgostesc, femeile deștepte iubesc. Iar partea bună când vine vorba de iubire, este că  poți să iubești oricât de mult și să arăți doar atât cât trebuie. Când iubești, poți să iubești liniștit, indiferent de ce ar face celălalt, poți să iubești și să te iubești, în același timp. Când ești îndrăgostit, alegi din frică, însă când iubești, frica ți-e străină.

Nicio femeie deșteaptă nu își va așeza speranțele pe brațele unui bărbat iresponsabil și nehotărât, nicio femeie, dacă a ajuns să fie femeie, nu va mișca un deget din fotoliul ei confortabil până nu va mirosi încredere. Poți să îi faci florărie în casă, să îi așezi bijuterii la picioare, ea nu va schimba nimic mai mult decât piciorul peste care stă piciorul celălalt, dacă nu simte că ești acolo pentru ea, dacă nu simte că gesturile îți sunt ediție limitată, dacă bănuiește că la blocul de lângă mai e altă femeie cu același maldăr de flori și aceleași bijuterii la urechi. O femeie deșteaptă se va mișca doar cât să te îndemne pe tine să te miști. Să faci următorul pas sau să faci pași.

Atenție, o femeie deșteaptă! La polul opus nu stă femeia proastă, poate fi chiar femeia inteligentă. Orice inteligență poate păli subit în fața îndrăgostirii.

 

tumblr_nkjzd2A1Xq1r1arpmo1_1280.png

Femeilor, luați-vă bărbați puternici!

Femeilor, luați-vă bărbați puternici! Bărbați care știu să lupte pentru fericirea voastră, care știu să vă satisfacă și ziua, și noaptea, care știu să vă scoată din rutina cotidianului. Bărbați care sunt suficient de curajoși încât să vă fure la o cină în oraș și să vă invite, mai apoi, să le rămâneți în viața lor.

Luați-i pe cei care vă cuceresc mintea, trupul și, în ultimă instanță sufletul. Bărbați care au puterea și-și asumă faptele, nu care dau vina pe voi pentru ce nu a ieșit bine. Bag de seamă că s-au dus vremurile când bărbații cucereau. Acum, unii dintre ei așteaptă să fie cuceriți dacă se poate. S-au schimbat rolurile și nu-i de bine! De aia le-a dat natura două ouă – să aibă sânge-n instalație să cucerească femeia, nu să aștepți să îl invite ea la cafea!

Luați-vă bărbați care au puterea să fie maturi în gândire și-n fapte. Care au ochi doar pentru voi, nu și pentru vecina de la patru. Bărbați care știu că acasă îi așteaptă o femeie și nu-și mai pierd timpul prin alte case ale altor femei, doar pentru a se simți bărbați. Luați-vă d-aia care înțeleg că bărbația înseamnă să faci zeci de lucruri cu o singură femeie, nu același lucru cu zeci de femei. E mai greu să surprinzi aceeași femeie de zeci de ori.

Luați-vă de ăia care pot să vă învețe câte ceva despre viață, nu mucoși care nici de ei nu pot avea grijă, d-apoi de voi. Să vă luați bărbații care se luptă cu ei în fiecare zi pentru a deveni mai buni. Care înțeleg că succesul în viață – atât cea personală, cât și profesională – este extrem de important.

Luați-vă bărbați care vă respectă cu sfințenie, nu care șterg pe jos cu voi doar pentru că ei cred că s-au născut cu acest drept. Nimeni nu s-a născut cu dreptul de a-și bate joc de altcineva. Ăla-i un drept pentru proști, nu pentru cei care se pretează a vă fi iubiți.

Luați-i pe cei care se chinuie să vă aducă la orgasm. Oricare dintre ele. Nu care vă lasă fix înainte de momentul 0, se întorc pe cealaltă parte și încep să sforăie. Iubirea bărbatului pentru femeia sa se vede și-n efortul din pat, nu doar în cel din viața de zi cu zi.

Luați-vă bărbați care-s bărbați, nu care imită ceea ce cred ei că-i bărbația!

Maud_Chalard_09

Mulțumiri: Olteanclan

De la o fostă către o actuală.

Nu ştiu cum naiba, dar am pierdut noţiunea timpului. Parcă mai ieri eram şi eu viitoarea, viitoarea fostă. Şi fiindcă vorbim despre acelaşi bărbat, dă-mi voie să îţi spun câteva lucruri. Îmi vei mulţumi, desigur, dar mai târziu. Ce-ai spune dacă ai şti că după ce m-a înşelat pe mine cu tine, s-a întors să… te înşele pe tine cu mine? Ştiu, şi eu am râs. Dar când eram în situaţia ta am plâns. Şi încă în ce fel. Reversul medaliei. Ce crezi că mi-a spus? „Am căutat parfumul ăsta la atâtea femei…”. Apoi a plâns până mi-a udat bluza şi, ce crezi? A trebuit să o dau jos. Glumesc, eu nu mă vând la kg. L-am lăsat să se descarce, l-am ascultat văicărindu-se că nu-i e bine cu tine şi câte şi mai câte, l-am sfătuit să îşi asume bărbăteşte deciziile şi l-am bătut prieteneşte pe umăr. Tăcea pe un fundal de Nimeni Altu şi mă privea îndelung, în timp ce eu căutam să-nnumăr stelele prin parbrizul maşinii. I-am evitat privirea, fireşte, până când mi-a apucat capul în mâini şi şi-a lipit buzele de ale mele, lacom. A spus ştirb, temător, „cât de dor, cât de dor!”. Mi-a fost milă, i-am privit goliciunea din ochi, din suflet. Ştii ce? N-aş fi ipocrită să îţi spun că bărbaţii sunt proşti, când ei sunt, de fapt, tot ce ne dorim. Însă ar trebui să ştii că sunt blegi uneori, când ispita le încinge călcâiele şi le pune gândurile pe rug.  Şi acţionează fără cap (sau cel putin fara unul dintre capete), o lasă pe cea de-acasă ca să se mai ardă… o dată. Apoi se-ntorc tot la tine, să mături cenuşa din urma focului mistuitor. N-am să te mint, şi eu l-am venerat cândva, până când mi-am dat seama că nu are sens să împrăştii boabe de mărgăritar la porci. Dar n-am să mă bat cu pumnii în piept, a fost drum lung până să pricep drăcia asta. Să revenim la sărut, ce atâta preludiu? Am încercat să mă desfac din strânsoarea lui, dar parcă ceva, după atâta vreme, mă atrăgea cu putere. Poate şi modul în care mă cuprinsese, cu atâta drag şi dor, cu ochii plini de lacrimi şi cu garda lăsată jos, cu sufletul dezgolit, pus în genunchi pe coji de nucă. Şi dulceaţa, o dulceaţă care îmi lipsise dimineaţa pe felia de pâine, o dulceaţă rămasă parcă intactă. Un porc şi, totuşi, acelaşi bărbat fermecător de care m-am îndrăgostit cândva. Bărbatul cu care aproape că mi-aş fi pus pirostriile fără să clipesc. M-am lăsat sărutată, recunosc, după atâta vreme în care am cutreierat departe cu gustul lui întipărit în papile. Tandru şi parcă melancolic îşi trecea degetele peste buzele mele ca peste clapele unui pian şi asculta domol notele perfecte ale tăcerii mele. Nu întreba nimic, nu vorbea nimic, doar mă privea, mă mângâia. Mâinile noastre erau împreunate. Se facuse târziu. Am dat să plec. M-a rugat „Mai stai!”. M-a sărutat pe frunte apăsat, apoi mi-a mângâiat părul, numind de momentele în care mă alinta „leoaică, cu părul mult prea blond şi mult prea fin, ca o blană din cele rafinate”. Ascultam, scrâşnind din dinţi. Pielea lui de culoarea ciocolatei mă înnebunea încă la fel de mult, aş fi sărutat-o ore în şir, cum o făceam cândva. În timp ce-mi mângâia mâinile, a pomenit că are şi acum o afinitate pentru unghiile mele. N-am spus nimic, observasem nişte cicatrici pe braţul stâng, vizibile şi destul de urâte. M-am încruntat întrebător, iar el a afirmat printr-o mişcare greoaie a capului. Distanţa dintre noi chiar îl duruse. Şi ne făcusem prea mult rău. M-am gândit la tine, n-ai fi meritat. M-am gândit la el, nu se schimbase deloc. M-am gândit la mine, mă prindea prea bine schimbarea. M-am uitat la ceas, se făcuse 2. El se sprijinise cu capul pe pieptul meu şi îmi asculta bătăile inimii. La naiba, ritmul dement m-a dat de gol. Trebuia să plec. Am închis ochii şi ne-am căutat respiraţia până când ne-am unit din nou buzele uscate de atâta dor. Eu am slăbit strânsoarea, mi-a sărutat mâna şi am plecat. De ce îţi povestesc toate acestea? Ca să înţelegi că bărbatii, după ce experimentează toate femeile posibile, mai mult sau mai puţin doamne, se întorc în braţele care le oferă stabilitate. Fiindcă la o vârstă realizezi că să fii pasager prin vieţile oamenilor e mult prea obositor pentru cât e de scurt timpul. Şi preţuieşti alte valori, şi îţi doreşti cu ardoare să fii universul cuiva. Şi apoi, e o pedeapsă cruntă să trăieşti în pat cu un bărbat care trăieşte cu alte câteva femei în gând.

Nu plânge, ridică-te şi zâmbeşte mulţumitor, eu n-am avut o „fostă” care să mă scutească de atâtea.

s560x316_s560x316_Despartire

Mulțumiri: Damă de Treflă.

Blog Tumblr: http://dixulinnaadryana.tumblr.com/

Dacă luptai..

Te vedea, de atâtea ori dimineața, încât simțea că ești aerul ce-l respiră. Credea în tine atât de tare, avea o încredere în tine, încât nici ea nu știa de unde provenea. Și-a jurat că nu o să mai fie prada vreunui bărbat care doar promite. Dar, din păcate, a căzut în vraja ta. Ai știut cum să o amăgești cu acele cuvinte, pe care fiecare femeie și-ar dori să le audă. Ai fost exact la timp pentru a i le oferi. Ai fost acolo când a avut nevoie de iubire și susținere. I-ai oferit tot ceea ce și-a dorit, fără a cere ceva în schimb.

După ce a plecat, nu ai mai luptat pentru ea, așa cum o făceai în fiecare zi. Ai lăsat-o să se ducă cu inima sfâșiată. Ai trimis-o la altul, crezând că îi va fi mai bine, dar te-ai înșelat. Sau poate că nu. Dar cert este că regreți, nu-i așa? Ai căutat-o în fiecare femeie cu care veneai noaptea acasă, dar în interiorul tău, știai că nu vei mai găsi vreuna ca ea. Știai cu siguranță că a plecat pentru totdeauna.

Au fost clipe minunate, nu-i așa? Încă te mai întrebi ce s-ar fi întâmplat cu voi dacă nu pleca, sau dacă tu luptai în continuare pentru ea, nu-i așa?

imagine

Ai lăsat-o să plece..

Ai lăsat-o să plece, așa cum păsările călătoare zboară la sfârșitul verii. Ai lăsat-o să-ți scape printre degete, știind că o să te aștepte. Erai sigur pe tine, că o să rămână lângă tine mereu și mereu. Dar problema a fost că tu, tu nu ai știut să te oprești. Ai rănit-o, și mai apoi ai lăsat-o să plece, cu aripile frânte, neștiind că ea, ea a plecat de tot din viața ta.

Erați fericiți împreună, chiar dacă o mai răneai din când îi când. Ea continua să te iubească, să te ierte. Erați cuplul cel mai invidiat de la petreceri, din locuri publice, de peste tot. Tu o iubeai, cu toată ființa ta, știai că e a ta, cum niciuna din fostele tale nu a fost vreodată. Știai că ceea ce simți pentru ea, e ceva unic și rar; la ce fel de persoană ești tu. Știai că orice prostie ai face, ea, dragul meu, te va ierta.

„Ea”, un pronume care îți creează o mulțime de gânduri și sentimente. „Ea”, femeia care te iubea și care îți oferea toată dragostea ei, necondiționat. Ai uitat-o, sau nu știu ce s-a întâmplat cu tine, și cu dragostea ta mare pe care ai presupus-o. Știai foarte bine că o femeie ca ea, nu vei mai găsi niciodată, dar totuși, orgoliul tău a fost mai important decât ea. Și astfel, ai izgonit-o din regatul tău.

Să știi că, încă te mai iubește. Ea încă mai așteaptă un semn de la tine. Ei încă îi este dor de tine, și de tot ceea ce făceați împreună. Dar acum, dragul meu, este prea târziu să te întorci înapoi. Ai ratat-o, te-ai înșelat amarnic. Dar până la urmă, i-ai făcut un bine. Este fericită și împlinită alături de familia ei. Alături de persoanele care au știut să o aprecieze la timp, nu după ce au pierdut-o.

suflete_pereche